”Când românii vor simți cu adevărat sărăcia și foamea, Băsescu va continua să arăte cu degetul către ”odioasa coaliție pusă în slujba și mai odioșilor capitaliști occidentali (sau ruși, dacă va fi nevoie)”. El va fi, din nou, călărețul pe cal alb, cu lancea Sfântului Gheorghe în mână, gata să străpungă burdihanele nesătuilor balauri și moguli.”
Asta scriam în decembrie 2009, la puțin timp după ce Băsescu a câștigat al doilea mandat de președinte. În mare, din păcate, am avut dreptate. Pe amănunte, trebuie făcută o rectificare: odioasa coaliție înspre care arată acuzator nu este una externă, ci una autohtonă. Mai mult, ea îi cuprinde și pe o parte dintre foștii lui susținători din PD-L. Imaginea călărețului pe cal alb, cu lancea Sfântului Gheorghe în mână, e aceeași. Doar că ea este îndreptată acum și spre burdihanele nesătuilor Blaga, Videanu, Berceanu – ”sabotorii lui Boc”, după cum îi numește.
Mai scriam, în decembrie 2009 (când PD-L negocia formarea Guvernului), că Băsescu are nevoie de o asemenea imagine în fața poporului, pentru a masca marea lui problemă: că nu are soluții reale de guvernare, implicit de ieșire din criză.
”Mai mult, tot contestatarii vor fi de vină pentru că nu avem buget, pentru că am putea pierde împrumutul de la FMI, pentru că leul s-ar putea devaloriza la cotații istorice, cu toate implicațiile care pot decurge de aici. Una dintre ele este extrem de gravă – un euro cotat la 5-6 lei sau chiar mai mult ar pune populația în imposibilitate de plată a creditelor de consum și imobiliare contractate în ultimii ani. Implicit la executarea lor și adjudecarea imobilelor cu care au garantat la sume derizorii față de cele de achiziție”, scriam atunci.
Amenințările cu creșterea euro, a pierderii tranșelor următoare de la FMI, cu imposibilitatea plății creditelor și executarea silită la prețuri derizorii s-au regăsit în discursul