Adevărata poveste începe la câţiva kilometri de măreţul stadion din Cape Town - din Insula Robben, care va putea fi văzut de miliarde de telespectatori luna aceasta, în cadrul Cupei Mondiale de fotbal. Insula acesta a fost casa a mii de prizonieri politici sud-africani în timpul epocii apartheidului. Dintre bărbaţii care au jucat în liga de fotbal a închisorii, un număr impresionant aveau să devină figuri importante în formarea perioadei post-apartheide în Africa de Sud.

Printre foştii prizonieri se numără actualul preşedinte al Africii de Sud Jacob Zuma, liderul opoziţiei şi fostul ministru al Apărării Lekota, ministrul pentru Aşezări Umane şi Kgalema Motlanthe, care a încheiat ce de-al doilea mandat al fostului preşedinte Thabo Mbeki.

Mandela nu a participat niciodată la o astfel de competiţie sportivă, obişnuia să privească meciurile timpurii dintr-un bloc izolat, până când autorităţile au construit un zid pentru a obstrucţiona vederea. Zuma a jucat ca arbitru.

Deţinuţii de pe Insula Robben aveau două cărţi preferate pe rafturile bibliotecii din închisoare: Das Kapital, al Karl Marx şi Soccer Refereeing al lui Denis Howell, potrivit cărţii Mai mult decât un joc, (More Than Just a Game) scrisă de Chuck Korr şi Marvin Close.

După mai mulţi ani de tatonări, autorităţile penitenciarului au convenit, în cele din urmă, în 1967, să permită deţinuţilor să aibă propria ligă de fotbal, Asociaţia de Fotbal Makana, notează Foreign Policy.

Prizonierii îşi petreceau zilele spărgând pietre, dar, în fiecare sâmbătă, două ore erau rezervate meciurilor de fotbal.

Duminică seara se vorbea despre meciul de sâmbătă, de luni până miercuri se stabileau încălcări ale regulilor, iar joi şi vineri se alegeau echipele.

Gandul care zăbovea în capul jucătorilor, potrivit lui Jacobs, era: Dacă putem organiza o ligă în aceste condiţii extreme, cre