Au fost zece zile de evenimente culturale desfăşurate sub sigla Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Populaţia acestui oraş vechi de secole a beneficiat de o gamă largă de spectacole de diverse genuri. Amploarea ediţiei 2010 este "măsurată" de organizatori în cifre. E şi normal.
Populaţia urbei şi numărul mare de invitaţi au profitat din plin de oferta destul de consistentă cuprinsă în program: spectacole de teatru, spectacole de dans, concerte, spectacole de stradă, spectacole pentru copii, spectacole-lectură, o bursă de spectacole, un târg de carte, conferinţe, multe lansări de carte şi reviste, ateliere de creaţie. Totuşi, titulatura festivalului "de teatru" face să distingă dintre toate aceste secţiuni pe cea dedicată artei teatrale.
I-am solicitat opinia lui George Banu, profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle din Paris, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, prezent an de an la festival. Pentru el, în acest an, Sibiul a fost "ocazia unui voiaj în timp şi în spaţiu".
"În timp, în măsura în care mari figuri ale scenei europene din anii '60-'70 au fost prezente aici - Barba, Brook, ale căror spectacole au o fragilitate ce emoţionează, chiar şi Mnouchkine s-a găsit printre noi graţie unor publicaţii recente. În timp, pentru că festivalul şi-a constituit o memorie pe care o prezintă publicului tânăr, permiţându-i să descopere mari reuşite ale scenei din anii trecuţi, «Faust», «Electra»...
Festivalul a invitat şi la un voiaj în spaţiu în măsura în care din Japonia până în Georgia şi America au sosit artişti care au revelat aspecte şi spectacole inedite. Dar a fost şi un festival al actorului, căci multe monologuri au cristalizat atenţia pe interpretul singur, faţă în faţă cu publicul: Pippo Delbono, Simona Măicănescu... Teatrul de stradă s-a distins prin prest