La Constanţa s-au instalat zece cutii ale milei pentru Spitalul de Urgenţă, care nu mai are de niciunele. La Timişoara, profesorii de la Liceul de Arte se oferă să lucreze două zile pe lună fără să fie plătiţi. La... Ce ar mai trebui să facem ca să salvăm averile constituite prin fraudă şi corupţie ale celor care au mereu pretenţia să ne conducă? Dacă la cutia milei guvernanţii nu au ce să obiecteze, în schimb, la propunerea de solidaritate a timişorenilor, ei ar trebui să-şi ia seama că, la nivelul la care au ajuns lefurile bieţilor profesori, cele două zile n-or să le aducă mai nimic. De aici un gând ar continua cam aşa: nu-i sărăciţi de tot şi pe toţi, ca să le mai puteţi lua câte ceva, fie sub formă de donaţie voluntară, ca-n cazul acelor profesori timişoreni, fie sub formă de impozite mai mari pe venituri, recte salarii. Un episcop vicar al Patriarhiei estima că ar mai exista în România trei milioane şi ceva de familii ortodoxe care ar putea da câte 10 euro pe an să se achite creditul de 200 milioane pe care se pregătesc să-l ia de la bănci pentru construcţia Catedralei Mântuirii Neamului.

De unde se vede că toată lumea, de la vlădică la guvernant, se gândeşte intens la banul săracului cetăţean. Care, în acelaşi timp, se tot reduce, astfel încât nici măcar acei 10 euro nu ştiu dacă şi-i va mai putea smulge de la gura copiilor ca să aibă, finalmente, o catedrală falnică. Să nu uităm: reducerea salariilor cu 25 de procente înseamnă că angajaţii statului, inclusiv profesorii şi medicii, vor lucra 12 luni şi vor fi plătiţi numai nouă (fireşte, dacă socotim nivelul de azi al salariilor). Cât despre pensionari, aceştia vor pierde o pensie la şapte luni. În Grecia - că ne temem de „grecizare" -, cetăţenii au pierdut pensiile şi salariile nr. 13 şi 14, rămânând cu 12 pe an! Şi protestează vehement şi violent.

Guvernul stă tot cu ochii pe banul cetăţeanulu