Africa de Sud pare, atunci când te gândeşti la o vacanţă acolo, o ţară la capătul pământului. Johannesburg - despre care toată lumea ştie că nu este cel mai sigur loc de pe planetă - este totuşi un oraş fascinant, tocmai prin multiculturalismul său. Singura problemă, reminiscenţă a perioadei apartheidului, este că acest multiculturalism se împarte în două părţi: alb şi negru. În ciuda eforturilor făcute de la Mandela încoace, diferenţele între oamenii de culoare şi albi sunt sesiza­bile cu ochiul liber chiar şi de către cineva care nu cunoaşte îndea­proape istoria zbuciuma­tă a acestei ţări. În urmă cu câţiva ani, când am vizitat Johannesburgul, în afară de vameşul care mi-a consultat documentele şi 
mi-a spus „Welcome to South Africa, Sir! Enjoy!" şi de câţiva oameni de culoare din staff-ul hotelului şi din câteva magazine, nimeni nu m-a privit cu ochi „buni" pe timpul şederii mele în Joburg (prescurtare a numelui oraşului, recunoscută oficial). Dar asta nu în-seamnă că nu mi-am păstrat zâmbetul şi starea de relaxare. Cineva de la hotel mi-a spus încă din prima zi: fiţi degajat şi totul va fi bine! Evident, există locuri în care, după lăsarea întunericului, e mai bine ca „albii" să nu se aventureze nici măcar în grupuri mai mari. Este adevărat că atunci când am ajuns în Port Elizabeth situaţia era puţin diferită şi că oamenii din oraş erau o masă compactă.

După ce ani de-a rândul Africa a fost pe harta neagră a competiţiilor sportive anul acesta cel mai important eveniment sportiv după Jocurile Olimpice de Vară, va fi găzduit de o ţară a acestui continent. Din mai multe articole din presa occidentală am realizat că organizaţiile internaţionale în domeniu consideră că fac o favoare Africii de Sud şi, spun unii, „această ţară are acum şansa de a demonstra că poate face faţă unei astfel de manifestaţii, care are nevoie de un grad mare de securitate". Sincer,