Piaţa cărţii e controlată de tot felul de clasamente valorice de interes pur comercial, clasamente cuprinse în chiar titlul unor volume cu caracter antologic. Fie că se cheamă "100 de oraşe care trebuie vizitate", fie "1.000 de capodopere de văzut într-o viaţă".

Toate aceste clasamente ţin de sistemul zecimal, care obligă clientul prin însăşi structurarea sa, prin magia şirului de zerouri de după cifra 1. Criteriile conform cu care se alcătuiesc aceste oferte culturale "la pachet" sunt numărate tot restrictiv, în prefeţe, sau deloc când nu pot fi cuprinse în treimi sau tot în formule de genul "10 motive pentru a vizita 10 mari muzee". Foarte rar, şi de regulă la modul general, aceste prefeţe, care ar trebui să convingă de justeţea şi de oportunitatea parcelărilor pe sistem zecimal, sunt şi semnate. Niciodată însă de o personalitate. Nişte anonimi decid după criterii prioritar comerciale care sunt cele "100 de romane pe care trebuie să le ai în bibliotecă" sau cele "1.000 de filme" pe care trebuie neapărat să le vezi, dacă vrei să te numeşti un edificat în domeniu.

La prima vedere, antologările sunt seducătoare. Imaginile, titlurile de romane, numele muzeelor, popularitatea actorilor, plus faptul că în toate domeniile azi sunt la modă clasamentele, conduc la convingerea că şi în viaţa spiritului se pot întocmi clasamente. De aceea nici nu se miră nimeni când se tipăresc cărţi cu nişte conţinuturi aiuritoare şi, în esenţă, mistificatoare, discriminatoare, purtând tot titluri cifrice: "7 trepte către fericire", "3 metode de a face bani repede", "9 drumuri spre cunoaşterea de sine", "33 de reţete de ciorbe ecologice".

Dacă editorii şi autori acestor cărţi de popularizare cu raţiuni vădit turistice şi economice la bază ar anunţa în clar şi criteriile cu care au lucrat, e foarte probabil ca titlurile să nu mai sune atât de imperios selecti