Marţi seara, un cetăţean nervos bătea în geamul studioului B1 de pe Calea Victoriei. Radu Moraru se înfoia în direct la individul care-i făcea semne să iasă afară, „dacă-i şmecher”. Sursa: EVZ
Panarama din prime-time s-a încheiat fără vărsare de sânge pentru că replicile foarte curajoase ale celor doi erau totuşi moderate de un geam securizat. Scena a avut efect cinematografic, realitatea frustă secţionase ficţiunea cu un foarfece de croitorie la fel cum Woody Allen a călcat în spatele ecranului de pânză în „Trandafirul roşu din Cairo”.
Suprarealismul face ravagii în România. Oniricii societăţii civile se bat în metafore cu populiştii de la PSD în timp ce baronii PDL îşi mestecă plictisiţi tainul reprezentând circa 2-3% din PIB. E un tablou dezarmant, ne lipsesc complet oamenii teferi la cap. Deciziile sunt paralizate în ministere, pentru că nici unul dintre profitorii sectorului public nu simte imboldul de a urni, prin propriul efort, mastodontul blocat în drum.
În acelaşi timp, în teritoriu standardul corupţiei a scăzut la fel de mult ca pe vremea lui Adrian Năstase. Ne-am întors de unde am plecat, la genunchiul broaştei. Nu avem societate civilă în provincie, presa locală s-a predat pentru că nu avea decât două variante - ciuguleşte din palma baronilor sau este suprimată. Autoritatea centrală nu mai are practic controlul unor largi teritorii din ţară, iar DNA, depăşită moral, nu se sinchiseşte de şuvoiul de dezvăluiri apărute la televiziuni.
În fine, alături de Grecia, ocupăm ultimul loc în Europa la absorbţia fondurilor europene, unul din cei mai precişi indicatori ai unei bune guvernări. Iar asocierea cu Grecia, când vorbim de un lucru concret, lipsit de orice urmă de patetism, cum este rata de absorbţie a fondurilor comunitare, devine tot mai puţin întâmplătoare şi tot mai periculoasă.
Dacă privim cu a
