Traian Băsescu a cerut un lucru de bun-simţ, urgentarea dezbaterii privind moţiunea ridicată de PSD, „Opriţi genocidul social”. Nu mă preocupă deloc argumentele juridice al preşedintelui (le puteţi lectura aici ), important e că simt nevoia unui deznodământ cât mai rapid. E simplu, albă sau neagră: se aplică măsurile de austeritate sau pică guvernul. Oricare variantă ar fi să iasă, e mai bună decât incertitudinea, atât pentru cei care vor fi afectaţi, cât şi pentru o economie care şi aşa pare că îl aşteaptă pe Godot pentru a-şi reveni.
Nu dau doi bani pe jocurile politice, pe sforile trase în goana după un vot-două, aş vrea, măcar o dată, să avem şi în politică o dispută parte-n parte, cum ar zice băieţii de cartier, în urma căreia lucrurile să fie tranşate clar. Sigur, poate că Băsescu ştie că există pericolul ca, peste weekend, cele 20-21 de voturi ce lipsesc opoziţiei să fie adunate, de unde şi intervenţia de astăzi. Nu ştiu, n-am eu informaţiile lui, dar nici nu e relevant. Tot ce contează este că, deşi ţara asta, România, joacă baba-oarba în cuşca tigrilor, ei, şi unii şi alţii, au găsit momentul pentru niscaiva contre constituţionale. Şi pentru ca miştoul să fie maxim – maxim, am spus – decizia a stat în mintea lui Geoană. Să-mi fie cu iertare, însă oricât de antipatic mi-ar fi devenit Băsescu în ultimii ani, refuzul fostului şef al PSD îmi sună şi a răzbunare, dincolo de calculele politice. Răzunarea prostănacului.
Traian Băsescu a cerut un lucru de bun-simţ, urgentarea dezbaterii privind moţiunea ridicată de PSD, „Opriţi genocidul social”. Nu mă preocupă deloc argumentele juridice al preşedintelui (le puteţi lectura aici ), important e că simt nevoia unui deznodământ cât mai rapid. E simplu, albă sau neagră: se aplică măsurile de austeritate sau pică guvernul. Oricare variantă ar fi să iasă, e mai bună decât incertitudinea, atât pentru cei car