Nicicand atacurile asupra identitatii nationale n-au cunoscut asemenea recrudescenta. Pe vremea regimului odios, veneau din vecinatatea imediata: mediile unguresti, rusesti, bulgaresti, ucrainene si austriece ne acuzau de tendinte expansioniste, mai cu seama dupa 1975 cand aparea "Delirul" lui Marin Preda si se incerca recuperarea istoriografica a lui Ion Antonescu.
Pana si reluarea cercetarilor de tracologie si mitologie dacica sub impulsul lui Mircea Eliade a fost atribuita securitatii ceausiste. In schimb, presa occidentala deplangea comasarea satelor, lipsa de drepturi cetatenesti, supusenia, caracterul nostru rabduriu, defazarea social-istorica etc. Dar filonul etnogenetic, temperamentul, panoplia virtutilor traditionale n-au fost pervertite.
Dupa o perioada de gratie postrevolutionara, cand presa internationala redescoperea Romania, un val urias de simpatie s-a revarsat peste spatiul mioritic si peste urmasii baciului moldovean, asa fatalist si degraba ascultatoriu.
Numai ca in acele luni de inaltare civic-sufleteasca n-am reusit sa ne recastigam demnitatea: in loc sa ne apucam de (re)construit din temelii prezentul si viitorul, conducatori fara viziune politica si simt gospodaresc n-au stiut sa ne mobilizeze in jurul unui ideal national. Nu l-au avut. Mesajul Regelui Mihai de a ne sufleca manecile si a zidi o patrie pentru toti romanii a ramas fara ecou.
In schimb, parte a intelighentiei a inceput si ea sa ne biciuiasca cu ocari mult mai grele decat ale strainilor: "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sina spinarii ... romanii nu pot alcatui un popor ... Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim".
Ce vina va fi avand biata limba romana, mijloc de comunicare la fel de frumos si eficient ca oricare altul? Fireste, cand privest
