Numeroşi economişti cred că ne aflăm doar la începutul unei crize mondiale de lungă durată. Alţii consideră că s-a ajuns deja în pragul catastrofei, una fără precedent şi mult mai severă decât cele cunoscute până acum. La ultima categorie se înscrie, printre alţii, Nouriel Roubini, profesor la Universitatea din New York. El anunţase deja cu ani în urmă - şi evident că nu fusese crezut - criza speculativă ce urma să fie provocată de acele faimoase „subprimes". Acum crede că ţările care de ani de zile consumă mai mult decât produc se pot aştepta la probleme şi mai dificile - e vorba de Statele Unite, dar şi de ţările din UE, cu excepţia Germaniei, precum şi de Dubai, Australia, Noua Zeelandă sau altele.
La opusul lor, ţările „virtuoase", cum e China, unele ţări emergente din Asia şi din America Latină, dar şi Japonia par să fie mai protejate de balanţa lor de plăţi curente ce degajează excedente. Partea proastă este că economia mondială suferă deja de un exces de productivitate şi, cu toată furia consumistă din zonele cu creştere pozitivă, nu se poate spera la revenirea rapidă a situaţiei de dinainte de ciză. Ne aşteaptă o „mare instabilitate", cu posibile complicaţii politice şi lovituri sub centură între marile puteri debitoare/creditoare. Mai grav, economistul catastrofelor prezice destrămarea zonei euro, care ar putea antrena şi distrugerea parţială a Uniunii Europene. Divergenţele economice din sânul grupului şi absenţa unei coeziuni politice mai ferme vor rezista cu greu, spune Roubini, bulei speculative de pe pieţele financiare, scăpată de sub orice control. Şi mai cu seamă de sub controlul politic... dacă nu se iau deja măsuri!
Însă e greu de luat măsuri de austeritate într-o lume consumistă ce s-a trezit peste noapte în stadiul paradoxal de bogat-săracă. Las că alt guru al economiei, americanul Joseph Stigliz - un Premiu Nobel -, e de părere că
