Mircea Bădoiu, autorul romanului "Dincolo de Arcadia", crede în mod greşit că un scriitor nu are voie să se exprime firesc. Drept urmare, se chinuieşte să povestească ceea ce are de povestit într-un limbaj pompos, folosind fără discernământ termeni medicali, administrativ-funcţionăreşti, militari etc. Inadecvarea generează un comic involuntar irezistibil. În mod special scenele erotice descrise în acest stil îl fac pe cititor să izbucnească în râs.
Iată, ca exemplu, scena în care o femeie cu mult temperament încearcă să-l sărute pe ureche pe un bărbat aflat în subordinea ei:
"Bărbia minionă a şefei căuta un relief mai apropiat de urechea stângă a subalternului, balansându-se tandru către lobul dacic, vascularizat şi strivit de emoţia clipei."
Sau iată altă secvenţă. Un personaj, Veniamin, înalt demnitar comunist, îşi surprinde soţia cu alt bărbat, dar se gândeşte că, dacă ar face scandal, ar avea şi el de pierdut. Acest raţionament simplu este tradus de autor în imposibilul său limbaj preţios:
"Odată devoalat, adulterul ar fi creat fie o stare confuză în ambele familii, fie sancţiuni cu repercusiuni grave de ambele părţi. La capitolul imagine tovarăşul Veniamin ar fi stocat un procentaj minim."
Va fi greu să uităm vreodată această propoziţie: "La capitolul imagine tovarăşul Veniamin ar fi stocat un procentaj minim"...
Demn de remarcat este faptul că nici în portretizarea personajelor autorul nu renunţă la păsăreasca lui. Vrând să explice, de pildă, că o femeie, Daria, este frumoasă şi atrăgătoare, o descrie astfel:
"De la fontanelă la calcaneum Daria era înzestrată la superlativ cu toată recuzita feminină. Butona clapele magnetofonului cu graţia balerinei, modula vocea cu vocalize de altistă, pe scenă sau la ceremonii cumula privirile admirative ale asistenţei cu efort mimim, candid şi relaxant."
La capitolul naturaleţe, M