Am un interes moderat pentru modul în care arată oraşul şi urmăresc noile amenajări urbanistice. Deşi ritmul schimbărilor e foarte accelerat, evoluţiile reale sînt foarte rare. Aş zice că sînt mai mult inerţiale, cum ar fi trecerea de la chioşcurile de tablă la cele de PVC (e drept, şi cu design mai bun), pentru că acesta e trendul, aşa e „modern“ etc. Altfel, la nivelul principiilor mari pe care ar trebui să se întemeieze un urbanism acceptabil, progresul e foarte modest sau inexistent. Chioşcurile au fost înlocuite cu unele care arată mai bine, dar sînt plasate tot pe trotuar, ocupînd, de multe ori, trei sferturi din acesta. Sînt chioşcuri de ziare cu tot felul de anexe şi florării prelungite în stradă, care, practic, îşi dublează suprafaţa. Probabil că nimeni nu s-a gîndit la asta, aşa cum nimănui nu i-a venit nici ideea de bun-simţ de a obliga chioşcurile să caute alte spaţii decît trotuarele (cel puţin în zonele aglomerate, dar, în principiu, peste tot), aşa că sînt nenumărate zone în care oamenii se strecoară greoi şi absurd, ca oile, pe potecuţe de jumătate de metru lăţime, cît a mai rămas din cei cîţiva metri ai trotuarului. Se ştie de ce se schimbă asfaltul şi bordurile din doi în doi ani; trebuie plătiţi nişte bani şi, atunci, ca să nu poată zice nimeni că sînt plătiţi degeaba, se lucrează la străzi în permanenţă. Totuşi, starea de impermanenţă a devenit apăsătoare. Şi zonele verzi, unde nu există asfalt, sînt reamanejate continuu, apar şi dispar gărduleţe, se construiesc fîntîni arteziene, după un an sînt renovate etc. Ultima invenţie în materie de spaţii verzi e supraetajarea: peste bordura deja existentă mai apare una, eventual uşor decalată, eventual din jumătăţi de bîrne, ceea ce duce la creşterea nivelului solului (n-am reuşit să înţeleg de ce). În unele zone din oraş au apărut nişte jardiniere circulare multietajate cu muşcate, care îmbracă s