În primul meci de la Cupa Mondială, sud-africanii au condus Mexicul, însă s-au văzut egalaţi cu 10 minute înainte de final de golul „barcelonezului“ Rafa Marquez. După concertul Shakirei şi o noapte în care vuvuzelele au huruit până la primele ore ale dimineţii, Johannesburg a continuat să respire la fel şi în ziua meciului inaugural.
Zumzăitul s-a reluat dimineaţă parcă mai cu spor. În plus, tricourile galbene au apărut peste tot. Şoferul de taxi era în galben, vânzătoarele la fel, portarii instituţiilor asemenea, nemaivorbind de mii de suporteri care au ieşit din case şi s-au îndreptat spre stadion chiar dinainte de prânz.
Mai citeşte şi:
Englezii şi yankeii, speriaţi de bombe
Într-o mare de galben şi zumzăit de albine, Soweto, cartierul rău famat, dar leagăn al luptei anti-apartheid, a devenit kilometrul zero al Mondialului sud-african. M-am dat jos din taxi cu o strângere de inimă, avizat de păţaniile jurnaliştilor străini care s-au trezit jefuiţi zilele trecute la Johannesburg.
Mexicul, cu ocaziile
Poliţia şi impresionanta desfăşurare a forţelor de ordine n-aveau însă cum să dea greş, astfel că am ajuns în regulă pe stadion, o arenă absolut impresionantă, atât ca arhitectură, cât şi din punct de vedere al gazonului. Lume ca la balamuc. Vreo 90.000 de oameni, probabil toţi cu vuvuzele, şi o atmosferă fabuloasă, creată de fanii care au avut privilegiul de a prinde un loc la partida inaugurală, unde biletele s-au epuizat de luni bune.
Naţională evident mai bine cotată decât Africa de Sud, Mexicul a început tare partida şi a ratat prin Dos Santos chiar în debutul meciului. Diferenţa de atitudine s-a văzut şi în cele două aşezări: mexicanii au intrat pe teren cu trei vârfuri, africanii doar cu unul, Mphela, susţinut din spate de Pienaar, o poziţie în care mijlocaşul lui Everton s-a simţit cam stingher.
Mexicanii a