Microbiştii mergeau cu miile, înainte de 1989, pe dealurile de lângă Alba Iulia pentru a vedea meciurile de la campionatul mondial. Inventivi, oamenii se foloseau de utilajele din fabrici pentru a confecţiona antene cu care să prindă semnalul sârbilor, al ungurilor sau al bulgarilor.
Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud captează în această perioadă atenţia tuturor iubitorilor sportului rege. Microbiştii vor asista din fotoliu, sau de pe terase special amenajate, prin intermediul micului ecran, la toate disputele ce au ca ţel câştigarea titlului suprem. Dar nu au avut întotdeauna această posibilitate.
Pe dealurile Drâmbarului, ca-n Mexic
În anul 1986, Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic a fost urmărit de întreaga Europă, mai puţin România. Că aşa a vrut Nicolae Ceauşescu. Românii, însă, inventivi din fire, s-au dat peste cap şi au rezolvat problema, au improvizat antene şi au urcat dealul cu televizorul în căruţă, tractor sau portbagajul maşinii în zonele unde puteau prinde sârbii, bulgarii sau ungurii.
Instalator de meserie, albaiulianul Nicolae Bilca îşi aduce aminte cu nostalgie de acele vremuri. „Lucram la fabrica de covoare. Mergeam pe dealuri în Drâmbar, jumătate din fabrică. Aveam acolo 20-30 de corturi amenajate şi, un coleg de muncă scos din producţie, le păzea tot timpul. Țin minte că ultimul meci al zilei se termina la ora 1.00 noaptea şi mulţi dintre noi ne întorceam pe jos acasă. Eram vreo două sute de oameni de la fabrică, care ne uitam la un televizor alb-negru instalat într-un cort de 30 metri pătraţi“, a spus Nicolae Bilca.
Pe deal se strângeau zilnic vreo 2.000 de oameni, de la toate fabricile din Alba Iulia. Microbistul îşi aminteşte că antena care capta postul naţional de televiziune din fosta Iugoslavie a fost făcută de un electronist din fabrică. „Nu vedeam bine, erau purici pe ecran,
