Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni Fara nici cea mai mica îndoiala, sfanta rugaciune-numita de catre Sfintii Parinti ai Bisericii "împarateasa faptelor bune"-, este fapta cea mai importanta pentru mantuirea sufletului, care îl aduce pe om la preadorita întalnire cu Dumnezeul Cel Viu. Tocmai de aceea împlinirea ei nu depinde, si nu trebuie sa depinda, nici de spatiu, nici de timp. "Rugati-va neîncetat!" (ITesaloniceni 5.17) striga Apostolul peste veacuri; iar David Regele-Psalmist canta: "Bine voi cuvanta pe Domnul în toata vremea, pururea lauda lui în gura mea" (Psalmul 33.1) si iarasi: "In tot locul stapanirii Lui binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul" (Psalmul 102). Lucrarea rugaciunii poate fi savarsita atat personal, individual, ca pravila de chilie, cat si comunitar sau obstesc, în sfantul locas, ca randuiala bisericeasca dupa tipic; aceasta o întalnim la toate praznicele împaratesti ca si în ajun de sarbatoare atat în bisericile de enorie din sate si orase, cat si în sfintele vetre monahale, fie ele manastiri mari sau schituri mici. Rugaciunea ce se face necontenit de catre poporul crestin este de mai multe feluri: de cerere, de multumire si de lauda. Cererile sunt rugaciuni adresate lui Dumnezeu în diferite prilejuri ale vietii numite "cereri de folos": sanatate, iertare de pacate, ajutor, spor si iesire din necazuri pricinuite de diavolul sau de semenii nostri. Rugaciunea de lauda este de preamarire a lui Dumnezeu pentru puterile si harul pe care le revarsa crestinilor care Il cheama, precum si pentru darurile bogate oferite lumii: pacea, soarele, caldura, hrana, apa etc. Iar rugaciunile de multumire sunt rugaciuni adresate lui Dumnezeu pentru orice ajutor primit de la Dansul, cum ar fi iesirea cu bine dintr-o încercare, izbavirea de necaz, vindecarea de boli si cele asemenea. Ceea ce trebuie sa ne faca atenti este acest aspect: rugaciunea poat