M-am nascut si traiesc in Targu-Jiu, orasul trecut sub "speciae aeternitatis" de genialul sculptor Constantin Brancusi, prin faimosul sau triptic: Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului.
La circa o jumatate de ora de mers cu masina, sofat moderat, se afla comuna Balanesti, in al carui sat, Voitesti-Deal, ne-am ridicat o casuta, vizavi de locul unde copilarise sotia mea. Pana sa iesim la pensie, veneam aici doar in zilele libere, incercand, cu din ce in ce mai modestele noastre resurse fizice, sa mentinem rostul gospodariei. In 2006, am inversat lucrurile: la oras poposeam numai ca sa ne ridicam pensiile si pentru strict necesarele cumparaturi, stabilindu-ne la sat. In clipele de ragaz si la sarbatori, strabateam campurile intinse de peste "Paraul al mare", culegeam flori, intram sub cupola verde a padurii, cautam de zor manatarci, desi nu dadeam de niciuna, coboram apoi spre Valea Gruiului, pe "la fantani". Peisaje mirifice, aer curat, incantare de suflet. Dar launtrul nostru si-a gasit adevarata liniste, atat de mult pagubita azi, cand - intr-un loc numit "pe Grind" - am dat de o biserica din lemn, stramutata pe aceste meleaguri acum vreo suta de ani, din alte parti, un lacas de patrimoniu national, una dintre cele peste 300 existente in judetul Gorj. A fost o veritabila revelatie: dadusem de oaza de pace si de reculegere sufleteasca de care aveam atata nevoie! Reveneam pe aceasta "Gura de rai" vinerea si duminica, ne rugam, puneam flori la crucea inaltata si prinsa de grinzile pronaosului bisericii, aprindeam "lumini" - cum li se zice local la lumanari - pentru sanatatea celor vii si pentru odihna tihnita a celor morti, dragi noua. Bisericuta de lemn si tot jur-imprejurul ei ne devenisera familiare, ne simteam atat de bine aici, ca acasa...
In toamna aceluiasi an (2006), eu am intrat in coma, si asa a inceput periplul meu inconstient