Eric Clapton şi Steve Winwood au adus, în show-ul susţinut vineri la Bucureşti, întrega istorie a muzicii de chitară, trecând prin country, blues, rock, evergreen-uri precum "Georgia on My Mind" şi alte cover-uri de aur, toate cu naturaleţea unui jam session în propria sufragerie.
Două legende ale muzicii rock, cunoscuţi pentru măiestria, lordar şi pentru versatilitatea cu care abordează diferite genuri, ceidoi nu s-au dezminţit la Bucureşti, în faţa miilor de spectatori dela Stadionul "Iolanda Balaş Sotter". Ca doi gentlemani adevăraţi,şi-au lăsat unul altuia locul în lumina reflectoarelor, s-aucompletat la melodii care au entuziasmat spectatorii, toate acesteacu gesturi familiare şi pline de bucuria de a cânta.
Steve Winwood a sărit de la pian la orgă şi apoi la voce, iarEric Clapton a abordat uneori solourile prelungi la chitaraelectrică, alteori ritmurile de blues în ritm acustic şi, cândsituaţia o cerea, i-a ţinut doar riitmul lui Winwood, în momenteleîn care acesta strălucea pe scenă.
Primele piese ale concertului, în ritm de country, au datsentimentul unei petreceri câmpeneşti, pe stadionul din margineaBucureştiului, cu atât mai mult cu cât jumătate din stadion eraacoperit cu scaune albe, pe care fanii savurau liniştiţi, muzica.Acestea pentru că energia Clapton - Winwood nu a fost unaexpansivă, ci una care i-a făcut pe fani să tacă în faţamuzicii.
Primul moment în care publicul a explodat în aplauze a fost cândClapton şi-a luat, pentru prima dată, în primire, rolul de solist,la "Presence of the Lord". Dialogul artişti - public a urmat oordine de la sine înţeleasă: un solo de tobe - solo de orgă(Winwood) - solo chitară (Clapton) şi aplauze prelungite. De laritmurile country şi accentele gospel, artiştii au trecut lamelodiile de suflet. Clapton a revenit la ritmul "de suflet",bluesul, pentru a trece, în forţă, împreună cu Winwood, la rit