Argentina nu are ce căuta la Campionatul Mondial din Africa de Sud. Au fost suficiente 10 minute cu Nigeria pentru a înțelege că fotbalul argentinienilor face parte dintr-un alt timp și dintr-o altă lume. O lume apusă, a legendarei trupe a lui Pele. Nu cea din 70, ci cea din 66. De un timp de aur în care fotbalul era spectacol, nu betoane, tactică, fundași și înaintași de oțel. O vreme a artiștilor, nu a workers-ilor.
A venit plonjonul lui Heinze (am și uitat când am văzut ultimul gol înscris din plonjon, cu capul, aproape de vinclu, mai spre seară a avut și Rooney șansa asta, dar până și englezii nu mai știu să înscrie din plonjon) și echipa lui Maradona s-a oprit. Au urmat 80 de minute în care pumele au încercat să pară umane. Dar nu le-a ieșit. A fost doar o așteptare de felină, care își pregătește atacul fulgerător. O reglare a tirului pentru Messi. O testare a variantei Milito, pe final. Un rodaj. O încălzire la turație redusă. O demonstrație pe bucățele despre cum ar putea juca Argentina dacă și-ar pune mintea cu pământenii.
Dar, cu toate acestea, Argentina ar putea deja să se apuce să-și pregătească bagajele. Nu văd cum o asemenea echipă ar avea șanse să câștige Campionatul Mondial. Ar fi un triumf împotriva propriei lor firi de artiști. O încălcare a noilor reguli ale fotbalului, conform cărora e nevoie de sudoare și de tactică, nu de imaginație și artificii pentru a justifica (și merita) victoria finală. În 78 (nu știu câți își amintesc de Ardiles și celebra lui depășire, când își ridica balonul cu câlcâiul, peste spate și peste adversar), Argentina a avut nevoie de exportul unei garnituri de tren cu cereale către Peru pentru a ridica trofeul deasupra capului, iar în 86 de ”mâna lui Dumnezeu”. Acum nu au nevoie de nimic din toate acestea. Și tocmai de aceea șansele lor sunt minime…
***
Mai multe articole de sport, sportvox.ro @