Olanda n-a forţat deloc pentru a învinge o Danemarcă apatică şi care şi-a înscris un autogol stupid. Batavii au făcut un pas mare spre calificare. Olanda şi Danemarca sunt ţări surori şi prietene. Ca stil de joc însă nu prea se aseamănă pentru că olandezii ştiu mai bine cu mingea.
Din înaltul gigantului „Soccer City", din Johannesburg, de la masa presei, jocul n-are spectaculozitate. Iar când mingea nu curge, zumzetul vuvuzelei pare tortura supremă. Danezii au venit cu nişte instrumente „vikinge", cu care încearcă să alunge zgomotul albinelor africane, dar nu au şanse de izbândă. Mai bine se descurcă pe teren jucătorii lui Morten Olsen, care ţin piept „Portocalei Mecanice".
Olandezii dau senzaţia că pasează prea mult lateral. Van Persie, Van der Vaart, Sneijder şi Kuyt aleargă permanent, se demarcă, fac schimb de locuri, dar danezii stau calmi, impasibili la agitaţia din jurul lor. Ocaziile întârzie să apară, iar Van Marwijk se uită cu coada ochiului pe bancă la Robben, încă nerefăcut total după întindere. Portocaliii accelerează şi în a doua repriză, dar Olsen închide tot, a văzut multe la viaţa lui.
Bătrânul Morten se freacă însă la ochi. Probabil că o astfel de fază n-a mai văzut, chiar dacă tocmai a împlinit zece ani de când e pe banca Danemarcei. Van Persie a centrat de pe stânga, în careu nu era niciun olandez, dar danezul de culoare Simon Poulsen s-a panicat numai la auzul crampoanelor lui Kuyt.
A respins greşit mingea cu capul, balonul l-a lovit în spate pe Agger şi, din fundaşul lui Liverpool, a intrat în poarta nedumeritului Sorensen. Aşa au reuşit să înscrie olandezii golul care a deblocat jocul. În tribună, lume bună. Cruyff, Platini şi Zidane stau de vorbă, meciul le permite. Danezii sunt incapabili să reacţioneze, nu reuşesc să treacă de mijlocul terenului, tot olandezii fiind cei care plimbă mingea, cu aceeaşi ineficienţă î