Daca se schimba echipa din Palatul Victoria, chiar daca vor veni acolo ministri mai buni decit cei actuali, nu inseamna deloc ca statul va functiona semnificativ mai bine. Pentru ca decisiva nu e neaparat capacitatea profesionala a unui ministru, ci mai degraba capacitatea sa de a reforma institutiile. O plecare din tara, chiar si de scurta durata, te face, de regula, sa vezi mai detasat, mai limpede evenimentele de acasa. Lucru cu atit mai valabil atunci cind in aceasta perioada tensiunea emotionala atinge in Romania cote aproape de avarie. Masurile de austeritate severe anuntate de guvernul Boc au facut ca premierul, ministrii din cabinet si presedintele Basescu sa capete toti statutul de inamici publici. Deloc surprinzator. Cum sa nu-i antipatizezi pe cei care propun taieri semnificative din salariile de la stat si din pensii? Liderii principalului partid de guvernamint se simt probabil frustrati, motivind ca, pe de o parte, s-a ajuns aici datorita crizei economice globale, iar pe de alta, in cea mai mare parte, cheltuielile bugetare au fost umflate nejustificat si nesustenabil de guvernele precedente. Numai ca, din punctul de vedere al perceptiei dominante in rindul opiniei publice, astfel de "detalii" trec practic neobservate. Pe drept sau pe nedrept, cei care se afla la putere in momentul in care apare o criza severa sint si cei care achita, de regula, aproape in exclusivitate, nota de plata. Asa s-a intimplat, de pilda, si in America. Desi criza creditelor ipotecare, care este si cea care a provocat ultima criza economica mondiala, isi are originea in politicile de finantare relaxate din domeniul imobiliar promovate la nivel federal de administratia Clinton la mijlocul anilor '90, care pleca de la premisa ca "orice american trebuie sa-si cumpere o casa", mai tot blamul a cazut pe administratia lui George Bush Jr., pentru simplu motiv ca pe finalul acestuia de