Criza financiara si, ulterior, criza economica au gasit o Romanie politicianista, in care decizia politica dicteaza in economie. O mai mare nenorocire nici ca se putea.
Indiferent cine s-a aflat in ultimii 20 de ani la carma finantelor Romaniei, personajul respectiv a trebuit sa se supuna deciziilor politice ale partidului din care facea parte sau care il sustinea. Aceasta stare de lucruri a condus la decizii anti-economice, care au dus tara in situatia in care se gaseste.
Asa cum spuneam in 4 mai 2006 intr-un interviu ca preturile imobilelor vechi de pe piata imobiliara romaneasca aveau sa scada in 2-2,5 ani, tot asa economistii se asteptau ca Romania avea sa ajunga intr-un punct dificil din cauza deficitului bugetar structural, care a fost acoperit in anii de crestere economica.
Emil Boc a invatat de la BNR ce inseamna deficit structural
Orice perturbare intr-o crestere care nu putea continua la nesfarsit avea sa conduca la o situatie dificila in economia Romaniei. In fond, in anii de crestere, economia romaneasca a fost alimentata de banii romanilor plecati sa munceasca in strainatate si banii investitorilor straini. In acele momente, politicienii de la carma Romaniei nu au stiut altceva decat sa adopte politici pro-ciclice. Adica mariri de salarii peste productivitatea muncii, investitii nesustenabile si incurajarea scurgerii banilor catre clientela politica.
Niciun politician nu a ascultat legea ratiunii economice. Mugur Isarescu spunea la o conferinta luna trecuta ca politicile BNR au fost anti-ciclice. Nu cred ca este in mod necesar un motiv de lauda. In general, politicile monetare sunt anti-ciclice. Totusi, BNR a incercat si, in buna masura, a reusit sa compenseze o parte dintre consecintele nefaste ale deciziilor politicienilor.
Indiferent cum se va vota motiunea de cenzura de maine, ne
