Amândoi se anunţau ca viitor al partidelor lor. Boureanu a sucombat ceva mai repede din cauza unor afaceri cel puţin dubioase, din cauza unor ieşiri în decor fără sens care au culminat cu o serie de bălăcăreli cu Firea etc.
Bănicioiu şi- a dezvoltat un papagal teribil de geek tv ultraagasant şi este clar în graţiile lui Ponta. Ăsta are se pare un viitor în partid. dar şi Boureanu şi Bănicioiu reprezintă fundături politice, clone nereuşite ale vechii garde. Prefer oricînd un dinozaur autentic unor astfel de vlăstare crescute în umbra vechii generaţii, cu un comportament mult exagerat de siguranţa pe care ţi-o dă aparatul de partid.
Mulţi tineri politicieni se laudă că aparţin unei generaţii clean şi doritoare de nou. Dar e atît de veche şi în culori atît de stridente… Aşa că îmi place cînd se îmbrîncesc. Ăştia sînt, nişte şoimi ai patriei isterici care se mai zgîrie între ei din cînd în cînd şi care seamănă ca două picături de apă (nu mă refer la fizic).
Bătălia B-B mi-a amintit de luptele între pensionari la cozile pentru lapte, în anii 80:
Pe lângă ceartă stupidă, o altă armă este patetismul apocaliptic. Cam ca la Cristina Pocora pe blog, aşa:
Nu voi accepta rolul de marioneta! Nu voi accepta pumnul in gura! Stiu ca sunt in afara normelor “politicianului standard”, nu ma identific cu ceea ce se numeste de 20 de ani “clasa politica” si refuz sa ma asociez unor astfel de stereotipuri.
Păi stereotipul e perfect: veşnica invocare a democraţiei în pericol.
Votul la vedere
Mai portivit turnesol decît această moţiune nu exista pentru efectele votului uninominal. Arată clar conflictul dintre libertatea individului de a fi populist şi imposibilitatea lui de a-şi asuma vreun risc în numele partidului. Sînt pentru votul la vedere nu pentru că aş gusta tendinţele autoritare din toate cele 3 partide importante, ci pentru că u