Pesediştii sunt ameninţaţi cu excluderea, iar democrat-liberalilor li se cere să voteze cu bile la vedere, nefiind permisă abţinerea de la vot. La mijloc sunt independenţii şi liberalii, care vor decide dacă actualul executiv îşi va continua traseul sau va lăsa locul celor care se cred mai buni pentru a guverna ţara. E ca şi cum am fi la clasa I, în prima zi de şcoală, când învăţătoarea stă cu privirea fixată pe fiecare dintre micii învăţăcei. Cam aşa vor sta azi cei doi şefi ai celor două partide, cu privirea aţintită pe toţi parlamentarii autohtoni. Ţara, guvernarea, oamenii, cu toţii se clatină dintr-o direcţie în alta, fără ca nimeni să ştie când se vor stabiliza lucrurile. Conducerile celor două partide opozante şi-au îndemnat colegii la calm şi la vot, conform celor stabilite la nivelul partidului. Toată lumea stă cu ochii aţintiţi să vadă ce se întâmplă cu moţiunea: dacă scapă guvernul ca prin urechile acului sau îi lasă pe pesedişti să rezolve ei problema crizei. Şi toate problemele, din ce în ce mai multe, pe zi ce trece. Şi portocaliii, dar şi cei mai roşii dintre parlamentari speră că vor reuşi să stabilizez actuala situaţie politică, fără însă a-şi da seama că rezolvarea situaţiei nu ţine neapărat de culoarea politică sub umbra partidului ci de propriile forţe. Ale fiecărei părţi din structura actualului guvern, care trebuie să uite de faptul că, măcar de această dată, trebuie să aibă un interes comun şi nu mai multe, dar proprii. Mai degrabă un joc al puterii decât unul în interesul statului. Ca să se vadă, din nou, sau nu, cine deţine puterea în mână şi cine doar crede sau vrea să o aibă. Într-un final, chiar dacă sunt parţial de acord, moţiunea social-democraţilor nu face decât să îngreuneze şi mai mult situaţia pe care vrem să o depăşim. Dintr-un orgoliu exacerbat, pesediştii vor cu tot dinadinsul să le dea peste nas pedeliştilor, că doar aşa, poate