Pentru Ion Iliescu, mineriadele au fost acte necesare de restabilire a ordinii. Eu unul cred ca ele au fost gestul hotaritor cu care Iliescu a decapitat sansele Romaniei de a evolua normal. Zilele acestea se implinesc 20 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990 si trebuie sa-mi vars cumva naduful. Asta pentru ca, sint convins, urmarile acelor evenimente ne afecteaza si astazi. Ceea ce am pierdut atunci (nu doar vieti omenesti, de neiertat, sigur ca da, dar si capital de imagine) este irecuperabil. E sigur ca daca puterea nu ar fi fost acaparata atunci de Ion Iliescu si de cuibul de securisti care il sustineau, Romania ar fi intrat pe un fagas favorabil in anii '90. Mai e sigur un lucru, care acum se vede mult mai limpede decit atunci: ca Ion Iliescu a fost si a ramas un comunist, ca nu a reusit sa isi reformeze mintea modelata conform ideologiei comuniste, in spiritul si litera careia a lucrat zeci de ani. Pentru el, in iunie 1990, faptul ca o mina de tineri isi strigau libertatea, fie si in termeni aparent indecenti, insemna o incalcare a puterii statului. Reactia sa a fost una tipic comunista. Daca nu ar fi existat presa (in special cea straina, ca cea autohtona era oricum controlata in mare parte), nu incape indoiala ca tatucul Iliescu ar fi aplicat metoda pe care o invatase in anii '50, cind trimitea la inchisoare, deci la moarte sigura, mii de studenti care isi manifestau adeziunea fata de tentativa de eliberare maghiara din 1958. Probabil ca in mintea sa Romania de dupa 1989 ar fi trebuit sa adopte un fel de perestroika, deci tot un regim comunist, dar cu o interfata (nu fata) umana. Eu unul nu-mi pot scoate din minte imaginea presedintelui de atunci multumindu-le, la finele masacrului, minerilor in Gara de Nord sau la Romexpo. Cuvintele sale ar trebui imprimate in piatra dura si transformate in monument al ticalosiei (post)comuniste: "Va multumesc pentru to