Are probleme cu „succesurile”, dar nu se încurcă cu cei mai sofisticaţi termeni economici. Elena Băsescu a făcut luni, în plenul Parlamentului European, o mică demonstraţie de bagaj lingvistic economic. Doar a terminat Afaceri economice şi financiare la Universitatea Româno-Americană şi a lucrat cu o jumătate de normă la Luxten.
Mezina prezidenţială a vorbit în Parlamentul European despre „instrumente financiare derivate”, “reducerea riscului de contraparte”, “casele de compensare” şi “contraparte centrală”. Afacereză curată, şi atunci cine ar putea să explice mai bine ce a vrut să spună europarlamentara PDL decât prezentatoarea emisiunii “Testul de afacereză” de la Money Channel, Daniela Cojocaru.
“Derivatele sunt instrumente financiare emise pe baza unor alte active. Preţul instrumentelor derivate depinde de bunul sau activul financiar suport, cum ar fi acţiuni, valută, aur, indici… . Cele care au generat criza nu au fost neapărat instrumentele derivate, pentru că opţiunile de exemplu sunt utilizate intens încă din 1970, ci instrumentele bazate pe creditele ipotecare, dacă ne referim la Statele Unite ale Americii”, explică Daniela Cojocaru.
„Reducerea riscul de contraparte”: „La iniţierea unui contract derivat, în funcţie şi de tipul acestuia, marcarea la piaţă, câştig sau pierdere, se face în fiecare zi sau la scadenţă, astfel există riscul de contraparte, în sensul că rişti să nu mai ai de la cine lua bani”.
„Casa de compensare” – „instituţie care se ocupă de calculul şi compensarea tranzacţiilor cu derivate. De obicei casele de compensare şi decontare sunt similare unor bănci, iar în acest caz – cineva cumpără şi cineva vinde, iar aceste insittuţii calculează sumele şi transferă banii de la unul şi ii dă altuia.”
„Casă centrală de compensare” – „o singură instituţie care s-ar ocupa să “administreze” aceste tranzacţii, adică b
