„Bună ziua! Pot să intru?", o întreb pe funcţionară în momentul în care îmi vine rândul. „Nu, mai aşteptaţi!", mă respinge afară din Birou femeia blondă şi mică de statură, în timp ce tastează un număr pe telefonul mobil. „Vezi că trebuie să vină un domn de la TVR, îl laşi să intre la mine!", îi spune gardianului de la intrare, după cum aveam să aflu câteva minute mai târziu, când l-am văzut pe „domnul de la TVR" croindu-şi cu tupeu cărare către Birou printre oamenii care stăteau la coadă. Nu cedez, deschid uşa şi încerc din nou să o înduplec pe funcţionară - „Eu eram la rând. Nu vreţi să-mi luaţi mie dosarul?"/ „Domnul e de la presă şi nu stă mult, lasă doar câteva acte" - şi mi se trânteşte din nou uşa în nas. După 15 minute sunt lăsat, în sfârşit, să pătrund în Birou, unde sunt luat în primire de colega funcţionarei blonde.

Scot documentele pe masă: „Aici aveţi actul de proprietate al casei, cererea de reziliere a contractului, scrisă de dezvoltator...". Nu reuşesc să captez atenţia funcţionarei decât jumătate de minut, moment în care uşa Biroului se deschide din nou şi intră un individ cu burtă şi început de chelie, însoţit de un bărbat cu cămaşă şi ochelari de soare, care ţine un dosar în mână. „Te rog să te uiţi pe documentele domnului", îi spune burtosul funcţionarei, ignorându-mi prezenţa. Deduc că individul este un soi de şef, pentru că femeia mă abandonează imediat şi se apucă să studieze documentele „domnului". Stau şi mă uit pe pereţi vreo 15-20 de minute, timp în care funcţionara caută ceva în calculator, completează acte, intră şi iese de mai multe ori pe uşă. „Mai sunt vreo patru-cinci persoane afară", i se confesează la un moment dat colegei blonde, pe care - când aude „grozăvia" - o apucă brusc isteriile şi începe să-şi trântească dosarele de masă: „Eu nu mai stau şi azi după program (ora 14), nu mă interesează, trebuia să nu-i lase să se a