Alin Fumurescu le sugerează astăzi (a făcut-o și aseară) guvernanților o măsură prin care Băsescu și PD-L și-ar putea recâștiga o parte din onoarea (și încrederea populară) pierdută: sacrificarea unora dintre actualii miniștri. Iar în fruntea listei o pune pe Elena Udrea.
Până la un punct, Alin are dreptate. Chiar dacă schimbarea unor miniștri, comasarea unor ministere și retragerea pe tușă a unor persoane care au o imagine publică negativă nu rezolvă problema de fond (relansarea economică), recâștigarea încrederii populare e esențială în acest moment. Fără încredere nicio măsură luată de actualul Guvern, oricât ar fi de corectă sau necesară, nu poate produce efecte. Factorul motivațional are nevoie de gesturi simbolice, iar schimbarea Elenei Udrea (sau demisia acesteia) ar putea avea un astfel de impact pozitiv. Ar putea genera sentimentul de solidaritate (solidaritate în suferință în acest caz) atât de necesar în această perioadă.
Dar nu-i văd pe Băsescu și Boc capabili de o asemenea decizie (într-o anumită măsură, nu foarte mare, mai plauzibilă mi se pare varianta demisiei Elenei Udrea). A dovedit-o chiar în timpul dezbaterii moțiunii de cenzură Emil Boc, care în locul unui discurs care să invoce tocmai solidaritatea socială, a ales varianta unuia conflictual.
Mai mult, doar cu o zi mai devreme, în momentul desemnării judecătorilor de la Curtea Constituțională, PD-L a mers tot pe varianta ”singuri împotriva tuturor”. Iulia Moțoc are un CV impresionant, care o recomandă pentru un astfel de post. Bonus: reprezintă și noua generație de specialiști în drept, confirmați nu doar în România, ci și pe plan internațional (acuzațiile legate de faptul că ar fi ”noua bombă sexy a PD-L” sunt răutăți gratuite, dar și un argument în plus că ”factorul Elena Udrea” crează deservicii și atunci când nu e cazul).
Nu același lucru se poate spune însă și despr