Cine a planificat spectacolul de stradă de marţi, din ziua moţiunii de cenzură, cu manechinele negre trase în ţeapă, cu numele miniştrilor scrise pe ele şi purtate de către oameni îmbrăcaţi în roşu este un scenograf excelent. Merită felicitări. Trebuie să recunoaşteţi, de oricare parte a baricadei aţi fi, că imaginile sunt absolut spectaculoase, ba, mai mult, cutremurătoare.
Siluetele nerge, profilate pe cerul limpede, prea limpede, al cuptorului de marţi şi coifurile acelea roşii ca sângele care unora le-au amintit de Ku Klux Klan, ascuţite şi ele ca nişte ţepe, nu-şi puteau rata destinul de a apărea în presa internaţională. Începând cu CNN, şi terminând cu prima pagină a cotidianului meu preferat, International Herald Tribune.
Aş vrea să ştiu cine este păpuşarul care a venit cu ideea manechinelor, dacă are cineva informaţii, îl sau o rog să mă ajute să aflu.
Trebuia să fii cel mai prost editor de imagine ca să nu realizezi că asta este imaginea zilei, măcar, dacă nu mai mult. În rest, la ce le-a folosit protestatarilor? Doar la asta, au ajuns cunoscuţi în întreaga lume.
Închei cu un citat dintr-o carte pe care v-o recomand cu căldură, pentru că se potriveşte mănuşă în această perioadă în România, pentru a înţelege mai multe din ce se întâmplă: “Eseu despre luciditate”, de Jose Saramago. Spune un reprezentant al autorităţilor: “Dacă manifestaţiile ar folosi la ceva, de ce le-am mai autoriza?”
Cine a planificat spectacolul de stradă de marţi, din ziua moţiunii de cenzură, cu manechinele negre trase în ţeapă, cu numele miniştrilor scrise pe ele şi purtate de către oameni îmbrăcaţi în roşu este un scenograf excelent. Merită felicitări. Trebuie să recunoaşteţi, de oricare parte a baricadei aţi fi, că imaginile sunt absolut spectaculoase, ba, mai mult, cutremurătoare.
Siluetele nerge, profilate pe cerul limpede, prea limpede