Si a fost si motiunea de cenzura! Ce mai freamat, ce mai zbucium! Pentru cei care au sperat pana in ultimul moment ca acest guvern va cadea, trebuie sa fi fost o mare dezamagire. Au fost lupte crancene in ambele tabere implicate. Puterea s-a mobilizat calculand cate pierderi de voturi va avea, iar opozitia a facut totul pentru a atrage tradatorii.
Dupa ce cu o seara inainte a pierdut lupta pentru numirea judecatorilor de la CCR, Opozitia si-a adunat toate resursele si toata imaginatia pentru a trece motiunea prin Parlament. Au avut loc adevarate miscari de trupe in randul sustinatorilor motiunii.
Membri de partid sau nu, pensionari sau nu, cu totii au facut parte dintr-o mare regie menita sa impresioneze opinia publica si sa puna presiune pe parlamentari. Agitatorii si-au facut treaba, incitandu-i pe ceilalti la imbrancelile cu jandarmii, figurantii si-au facut si ei treaba pentru care au fost adusi, dotati si platiti. Lesinuri in direct, lacrimi si sange.
Ca la 1907, "rasculatii" au agitat pumnii in directia "jindarilor", stropindu-i cu apa, ceea ce pe canicula aia nu cred ca a fost chiar rau. Pentru un impact vizual mai puternic, ce s-a vrut socant pentru participantii din fotolii la revolta televizata, a aparut un grup de tineri imbracati in rosu.
Costumati precum membrii Ku-Klux-Klan, acestia au plimbat prin fata camerelor niste manechine infipte in niste tepe. Manechinele aveau, desigur, chipurile unor membri ai Guvernului, sugerand intoleranta si ura pentru cei aflati la guvernare. Au venit si televiziunile, dornice de a reda atmosfera. Acestea au amplificat evenimentele prin filmari strategice si interviuri la cald.
Vazute de sus, evenimentele nu mai pareau atat de tensionate. ,"Multimea" nu era chiar multime si era formata din doar cativa pensionari razboinici, usor de manipulat. Ceea ce s-a vrut sa