- Diverse - nr. 573 / 17 Iunie, 2010 Intr-o zi mohorata de toamna tarzie, am vazut o fata tanara rezemata de zidul Spitalului de urgenta. Era murdara de noroi din cap pana-n picioare, imbracata dezordonat, fara ciorapi si cu pantofii uzati in ultimul hal. Avea un par ravasit, naclait, fata tampa, palida, privirea fixa, pierduta si cu luciul ochilor disparut. Dupa cum ii tremura mana si graba ca sa-si aprinda o noua tigara de la un chistoc pe terminate, m-a convins ca avea nevoie de inca o doza. Cred ca venise sa ceara ajutor, dar patima era mai puternica. Mai vazusem intr-o seara, pe Mareketstreet, in San Francisco, niste tineri cu fete si priviri asemanatoare, zacand pe trotuar. Drogul (droog - cuvant olandez care inseamna sec) intra si inlocuieste treptat si pervers substanta nobila din fanta sinaptica a circuitelor neuronale (cheia de bolta a vietii noastre) si-i altereaza progresiv si ireversibil functionalitatea. Asa se explica cresterea dozei de eficienta a drogului, asa se explica degradarea lent-progresiva fizica si morala, asa se ajunge la "imbecilizarea" si la decesul nesabuitilor. Istoria halucinogenelor a inceput din timpuri imemorabile. Samanii, vracii, tamaduitorii si escrocii foloseau stupefiantele pentru efectele lor analgezice, spectaculare si paranormale. Din cuvantul grecesc "opos", care inseamna "suc", a aparut la romani cuvantul "opium", adica suc de mac. Extractul uscat din latexul (suc laptos) de mac (Papaver somniferum) se mesteca sau se fumeaza. Cunoscut din antichitate pentru starile de euforie urmate de somn oniric, drogul provoaca obisnuinta, dependenta, apoi, cu timpul, encefalopatie, cu deteriorarea functionala si structurala a creierului. Medicii din antichitate si din Evul mediu foloseau aceste substante pentru uitarea durerii (ad oblivionem doloris). Incasii stiau ca din arbustul de coca se poate extrage o substanta cu efect afro