Bine, întrebarea trebuia să sune altfel, de genul: cum naiba a ajuns Ion Rotaru senator? Dar ţinând cont de faptul că acest lucru s-a întâmplat acum doi ani (eu sper să nu se mai repete şi peste doi ani), nu are rost să mai deschidem subiectul, să facem analize inutile.
Constat însă că Ion Rotaru este o mare piesă, un fel de nene indispensabil Senatului, un monument de competenţă. Fără Rotaru cred că Senatul şi-ar închide porţile în cel mult două luni, declarându-şi public falimentul.
Când am citit ştirea (e drept, cu oareşce întârziere) că Ion Rotaru de la PSD a ajuns preşedinte era să-mi stea inima. Hai, dacă citeam că Rotaru a ajuns preşedinte la o asociaţie de locatari sau aşa ceva, poate că n-o dădeam în bâlbâială. Dar cum să îţi poţi imagina vreodată, oricât de tâmpit ai fi, că Rotaru ar putea să fie preşedinte al Comisiei de Sănătate din Senat? Nu că, vezi-Doamne, comisia asta ar fi mare şmecherie, dar nu înţeleg care este legătura între un individ ca Rotaru şi un domeniu crâncen de delicat, aşa cum este sănătatea. Păi, dacă Rotaru a ajuns un fel de şef peste sănătate, înseamnă că orice cioclu din ţara asta se poate apuca de organizat nunţi şi alte botezuri.
Senzaţională mi s-a părut declaraţia pe care a făcut-o Ion Rotaru pentru ziarul Obiectiv, cu privire la numirea lui în fruntea Comisiei de Sănătate din Senat. "Este, în primul rând, un semn de mare apreciere pentru Brăila", s-a umflat în pene pesedistul Rotaru, aducând aiurea în discuţie oraşul Brăila. Ca şi cum Rotaru ar fi pus în această funcţie pentru că este brăilean. Ce semn de apreciere să existe, bre, pentru Brăila, în condiţiile în care ăia de la putere (oricare au fost ei) tratează Brăila, de 20 de ani încoace, ca pe un sătuc uitat de lume, ca pe ruda săracă de care toţi se dezic, se ascund şi se fac că nu o cunosc. Bine, întrebarea trebuia să sune altfel, de genul: cum
