Un parlamentar PDL de Iaşi a fost dat jos din taxi de şoferul care l-a recunoscut. Conducătorul auto n-a mai vrut să-l transporte pe parlamentarul puterii, a oprit maşina şi i-a spus acestuia să coboare, insotindu-l de urări “de bine”. Un alt parlamentar a fost înjurat, pe când scotea bani de la un bancomat, după ce a fost identificat ca făcând parte din PDL. Chiar şi Emil Boc, deşi a recunoscut că nu prea mai are legături cu populaţia, a început să fie îngrijorat după ce a observat că oamenii îi arată pumnul, când îi recunosc maşina.(impactnews.ro)

Nu cu mult timp în urmă, Adriean Videanu mărturisea că nu mai iese pe stradă, pentru a nu risca să se întâlnească cu oamenii. E evident că politicienilor a început să le fie frică. Dar acesta e un sentiment primar. În spatele lui se află instinctul de auto-conservare. Dincolo de frică, mă întreb însă dacă acestor politicieni le este și rușine. Dacă teama lor este însoțită și de un mic sentiment de vinovăție. Și aș paria că nu.

Încă nu l-am auzit nici pe Traian Băsescu, nici pe Emil Boc și nici pe colegii lui de partid cerându-și scuze pentru situația în care a ajuns astăzi România. Și românii. I-am văzut doar arătând cu degetul către alții și pozând în victime. În adâncul sufletului lor, ei se consideră nevinovați. ”Alții” sunt de vină! Este un comportament tipic uman: să cauți și să găsești explicații externe pentru propriul eșec, nicidecum să iei în considerare propriile acțiuni. Dar, cum spuneam, acesta e doar un comportament primar. Cu nimic deosebit de al omului de cavernă care, atunci când dădea înghețul peste el, în loc să-și construiască o casă, se apuca să-i înjure pe zei.

Evoluția a început în momentul când unor oameni de cavernă a început să le fie rușine de propriile neputințe. Să se simtă vinovați și responsabili față de soarta tribului. Și atunci au început să caute soluții: focul, armel