Florile galbene ale sânzienelor pot fi culese începând cu solstiţiul de vară şi până în luna septembrie.
Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă această plantă în tratamentul a peste 60 de afecţiuni grave: „Datorită substanţelor active importante din compoziţie - uleiul volatil, cumarina, taninul şi glucidele - sânzienele sunt diuretice, depurative, antiseptice, sedative, antispastice intestinale, cicatrizante şi tonice.
De aceea, aceste plante se recomandă cu precădere în tratamentul bolilor renale, dereglărilor neurovegetative, intoxicaţiilor, afecţiunilor tiroidei şi ale corzilor vocale, hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale". Studii recente au evidenţiat faptul că terapia cu sânziene este benefică pentru persoanele depresive, pentru cele cu ulcer, pentru anemici şi pentru bolnavii de cancer de piele.
Mod de folosire
Infuzia se prepară din două linguriţe de plantă şi din 500 ml de apă fierbinte. Se acoperă vasul şi, după 15 minute de infuzare, ceaiul se bea călduţ. Zilnic se consumă câte două căni de infuzie, timp de 18 zile. Siropul de sânziene: Preparaţi o infuzie concentrată din cinci linguri de flori şi un litru de apă.
După 30 de minute de infuzare, ceaiul se strecoară şi se pune din nou la fiert cu un kilogram de zahăr. Când siropul se îngroaşă, se adaugă sucul unei lămâi. După patru-cinci clocote, se stinge focul. Siropul se toarnă în sticle când este călduţ.
