Administratorii de fonduri mutuale spun că fondurile de investiţii tranzacţionate la Bursă, numite Exchange Traded Fund (ETF), sunt prea sofisticate pentru investitori şi că va mai dura până se vor dezvolta local aceste produse.
ETF-urile sunt titluri structurate tranzacţionate pe Bursă care urmăresc componenţa unui indice sau a unui coş de acţiuni.
Recent, Bursa de Valori Bucureşti a primit avizul arbitrului pieţei de capital pentru tranzacţionarea produselor structurate, fiind deschis astfel drumul spre tranzacţionarea warranturilor, certificatelor şi a ETF-urilor.
La nivel global, ETF-ul se numără printre cele mai populare astfel de instrumente financiare, cu active care depăşesc în prezent 1.000 de miliarde de dolari. Principalul argument pentru care sunt preferate de investitori este faptul că prin structura lor, ETF-urile combină avantajele unui fond mutual cu cele ale unei acţiuni tranzacţionate. Mai exact, ETF-urile se pot vinde şi cumpăra de pe Bursă, şi nu de la administrator sau bancă aşa cum se întâmplă în cazul fondurilor mutuale. Aceste instrumente le permit investitorilor să reacţioneze mult mai rapid la mişcările de pe Bursă şi să cumpere şi să vândă titluri în aceeaşi zi, în comparaţie cu fondurile mutuale cu plasamente în acţiuni, care cer adesea comisioane de subscriere sau de retragere tocmai pentru a descuraja speculaţiile. În plus, ETF-urile pot fi shortate de investitori (vândute în lipsă).
În comparaţie cu acţiunile, ETF-urile au avantajul diversificării, oferind posibilitatea investitorilor ca la preţul unei acţiuni să cumpere un pachet de acţiuni la mai multe companii. Ele au o structură a plasamentelor fixă, cel mai adesea coşul de acţiuni al unui indice bursier, la fel ca în cazul fondurilor mutuale de index. Astfel că investitorii de talie mică, cu reduse disponibilităţi băneşti, pot cumpăra la preţul unei unităţi