”Înainte la partid era tot timpul cineva, apoi a rămas doar câinele Vasile și acum nici ăla nu mai este c-a murit”, le-ar fi spus Băsescu liderilor PD-L la întâlnirea de la Snagov de duminică seara (conform EVZ).

Și, totuși, imaginea PD-L asociată cu cea a unui sat fără câini e departe de adevăr. Mai degrabă partidul seamănă cu o haită (de dulăi și maidanezi puși împreună) care se latră mai mereu unii pe alții, dar care fac front comun în fața unei amenințări externe. Iar acesta nu este un lucru rău, în sine. Pentru că o haită de câini poate să apere un sat al cărui oameni au ieșit pe câmp, la muncă, sau un sat de ciorditori care au plecat să fure pe alte coclauri.

Trec peste amănuntul conform căruia președintele țării ar trebui să fie ne-partinic și că grija lui pentru viitorul PD-L ar trebui să fie egal împărtășită și pentru celelalte formațiuni politice autohtone. Această nunață constituțională poate provoca cel mult zâmbete amare.

În spatele preocupării legate de urmașii câinelui Vasile la PD-L se află însă dorința lui Traian Băsescu de a rămâne în politică și după încheierea mandatului de președinte. Și a de a activa într-un partid puternic.

Astfel se explică sugestia făcută de Băsescu, de convocare urgentă a unui Consiliu Național de Coordonare care să aleagă “trei-cinci prim-vicepreşedinţi care să nu fie membri în guvern sau administraţia publică locală şi care să gestioneze partidul şi imaginea până la alegerile din primăvară”. Cum ar veni: Planul B. Adică 3-5 oameni pregătiți sa preia guvernarea la momentul oportun (schimbarea Guvernului Boc). Implicit, o disociere actuală (de imagine) între Guvernul actual și PD-L, pentru ca o nouă gălușcă a schimbării interne să poată deveni digerabilă.

N-am susținut vreodată că Băsescu ar fi vreun politician prost. Sau inabil. Ci doar că își folosește abilitățile exclusiv în folosul găștii pe