Adrian Păunescu se retrage din viața publică. Cel puțin astfel înțeleg din scrisoarea scrisoarea deschisă, adresată propriilor copii, publicată ca editorial în ”Jurnalul Național”. Păunescu invocă motive de sănătate, dar și de starea generală a națiunii și a lui în raport cu propriul partid și cu puterea de către care se consideră nedreptățit.
E unul dintre cele mai triste texte pe care le-am citit în ultimul timp. Și nu din cauza patetismului care transmite, dincolo de rânduri, durerea fizică la care este expus, ci, mai ales, că ajuns la momentul adevărului, Adrian Păunescu refuză realitatea. Refuză să înțeleagă adevăratele motive pentru care imaginea pe care el o are despre propria persoană este atât de diferită de imaginea pe care alții o au despre el. Într-un astfel de moment, Adrian Păunescu încă mai pretinde să i se ridice statui și emisiuni de televiziune cu dedicație.
”Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.
(…) Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar ş