În 1990, Ion Ursu a fost disjuns tacit din procesul CPEx. O explicaţie publică nu a fost dată. Din cercul noii conduceri s-a iscat zvonul că determinantă fusese scrisoarea Academiei de ştiinţe a URSS către Academia Română în favoarea savantului Ursu. S-a spus şi că Ion Ursu n-a fost la ultima şedinţă CPEx din decembrie 1989, deoarece i s-ar fi defectat maşina.

Printre ceilalţi foşti tovarăşi de putere şi închisoare, disjungerea lui Ursu din proces a fost comentată ca dovada colaborării sale cu sovieticii. Ca prim-adjunct al Elenei Ceauşescu pe "latura ştiinţei", îi acoperise lacunele. A fost "toporul ei de oase", a scris Dumitru Popescu. Ursu s-a plans, de altfel, şi în vremurile bune celorlalţi de nervii consumaţi cu Tovarăşa. Îşi motivase supunerea cu problemele de familie: avea trei copii de rostuit (bine). Dar ce informaţii provenite de la Elena Ceauşescu putuse el livra agenturilor? - se întrebau "foştii". În nici un caz, date ştiinţifice. Dar Ursu se îngrijise de articolele, discursurile şi cărţile "savantei" în ultimii ani. Fusese prin aceasta la curent cu călătoriile în străinătate proiectate de cuplul Ceauşescu.

Relaţiile lui Ursu cu străinătatea au alimentat suspiciunile că agenturile din vest şi din est avuseseră o "cârtiţă" chiar în CPEx. Un capăt de dovadă există, de altfel, şi în arhive. În aceea a Cancelariei CC al PCR, secţia relaţii externe, o notă din 5 octombrie 1988 sintetizează întâlnirea Elenei Ceauşescu la Kremlin cu B.L. Tolstîh, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele Comitetului de Stat pentru ştiinţă şi Tehnologie al URSS, G.I. Marciuk, preşedintele Academiei de ştiinţe al URSS şi alţi oameni de ştiinţă sovietici. Elenei Ceauşescu i s-a înmânat atunci şi exemplarul semnal din cartea ei "Progrese în chimia şi tehnologia polimerilor" ce urma să apară la Editura Ştiinţa din Moscova înainte de Anul No