Dupa cum se stie, la recenta motiune de cenzura un numar de parlamentari de la PD-L si UNPR au votat contra "liniei" partidului din care (inca) fac parte. Pasamite, i-au durut inimile pentru soarta vitrega a sarmanilor salariati si pensionari si, cu durere in suflet, au ales sa dea dovada de curaj si sa infrunte pe sefii lor ierarhici pe linie de partid, cu riscul decaderii lor din pozitiile avute.
Toate bune si frumoase, dar unii dintre ei, printre care se remarca Daniel Oajdea si Teo Trandafir au insotit acest gest si de niste reprezentatii cvasi-teatrale care au provocat valva si cuvenitele scandaluri.
Daniel Oajdea s-a trezit ca intreprinde o bizara consultare a electoratului din circumscriptia sa moldava, adunand de-a valma intr-o sala de cinematograf (pe la ei se mai poarta) niste cetateni care urmau sa-si exprime sustinerea sau ba in legatura cu masurile executivului de subtiere a salariilor si pensiilor.
Adica: "Esti de acord, frate, Vasile, sa-ti scadem salariul sau pensia?" Iar Vasile trebuia, eventual, sa spuna ca subscrie. Fireste ca atunci cand cineva chiar a incercat sa afirme propozitia de mai sus, totul a degenerat intr-o paruiala in lege. Pentru ca numitului Vasile nici prin cap nu-i trece sa renunte la dreptul lui.
Oare Daniel, necuviosul, nu stia acest lucru? Desigur ca il stia! Si-atunci ce-l mana in lupta? Probabil ca nimic altceva decat dorinta fierbinte de a iesi din anonimatul politic. Caci cine a mai auzit de Oajdea? Sau ce sanse avea sa se auda de el? Nule! Chipul sau inexpresiv, rostirea sa peltica, alura sa de surtucar provincial sunt imaginea elocventa a mediocritatii unui individ pe care doar tenebrele (anti)selectiei de partid pot, nu se stie cum, sa-l scoata la suprafata. Este, de fapt, o pedeapsa pentru cadristii partidului in cauza.
O situatie oarecum similara este cea a lui
