Cazangiii de pe Valea Bârgăului fac ţuică din fructe după reţete păstrate din moşi-strămoşi.Tiberiu Hangan, zilier la o căzănărie de pe aceeaşi vale, spune că nu dă un pahar de ţuică bună pe unul de whisky pentru nimic în lume.

Tiberiu Hangan este unul zilier de pe Bârgău care face aproape săptămânal ţuică din fructe. De loc din satul Mureşenii Bârgăului, bărbatul de 35 de ani spune că oamenii adună toamna mere, pere şi prune, şi le pun la fermentat, în butoaie de lemn, până primăvara, când dau mugurii. Apoi le duc la fiert, la cazan, şi, numai după ore bune de muncă, se aleg cu ţuica. „Am pus prima dată mâna pe manivela unei velniţe de ţuică, aşa cum numim noi cazanul, când aveam 10 ani. M-a adus tata cu el la o căzănărie. Totul se făcea manual atunci şi era tare obositor. Trebuia să dai la manivelă de ţi se acrea. Acuma, cu noua tehnologie, velniţele au motoare pe curent şi e mai simplu, dar tot e de lucru. Am fost la multe căzănării de pe valea asta, dar cea din Mureşenii Bârgăului e modernă", mărturiseşte bărbatul. E de muncit la producerea licorii El spune că o ţuică bună se cunoaşte după ochi, iar producerea ei prespune un proces lung şi obositor. Totul merge în circuit, iar un om singur nu poate face faţă la tot. De aceea, fiecare căzănărie are unul sau doi ajutori de cazangiu. „Mai întâi se pun dreţele, adică fructele fermentate, cum se spune pe Bârgaie, la fiert în cazan. Cineva trebuie să aibă grijă de foc, să nu pună prea multe lemne pe foc, întrucât dacă velniţa e prea încinsă, ţuica iese tulbure şi nu ţi-o mai bea nimeni", explică bistriţeanul. Tiberiu Hangan mai spune că dreţele trebuie ţinute la fiert cel puţin cinci ore sau chiar mai mult, depinde de ochi. „Le ţii la fiert până ies vaporii şi print-un canal se scurge ciusla. Ciusla asta se pune în butoaie, iar apoi, din nou la fiert, în cazan. Numai după alte ore bune de fiert apare ţuica bu