Cohorte intregi de specialisti si analisti, unii desantati politic, descos dedesubturile crizei zi si noapte prin studiouri, in presa ori in infinitatea spatiului virtual - "toxic" dupa dl. Andrei Plesu, dar un redutabil mijloc de comunicare - fara ca in realitatea imediata sa se intample ceva.
Fiindca nicaieri in lume batalia politicianista nu consuma atatea energii si resurse bugetare ca pe Podul Mogosoaiei.
Fireste, ne-am asumat ideea ca managementul socio-politic si democratia costa, numai ca functionarea institutiilor democratice si a statului de drept nu e mai scumpa decat aiurea.
Asadar risipa vine din alta parte.
Din nefericire, "analizele" asupra crizei ocolesc deliberat subiectul, desi el e pacatul originar, iar restrangerea spatiului de manevra al politicului la confortul generos oferit de Palatul Poporului si sediile consiliilor locale ori de partid, abtinerea de la "outdoor political" ar redirectiona uriase fonduri spre investitii creatoare de bunastare.
Insa, de departe, ceea ce macina fortele si bugetele e electoralismul pagubos, campania electorala fara capat, insotita de agitatie, propaganda, manipulare.
Demnitari remunerati pentru o fisa a postului devin actori intr-un spectacol donquijotesc pentru captarea atentiei si bunavointei populare, lasand tara de izbeliste.
Cum s-a ajuns la aceasta pervertire si hipertrofiere de costuri ale actului decizional? A se observa ca Parlamentul, consiliile locale nu mai constituie demult sediul formal al dezbaterii / deciziei politice, ci studiouri TV, restaurante si hoteluri luxoase, resedinte ale Regiei de Protocol, foste vile ceausiste, diferite locatii snoabe, la air conditioned, departe de ochii presei, caci transparenta a ramas vorba goala.
Fiind puse gratis la dispozitie alaturi de logistica, mijloace de transpor