Ultimile tendinţe ale cretinizării mondiale, cumulate cu cre şterea speranţei de viaţă, aveau nevoie de o formă de expresie totală.

Pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus Facebook. România tocmai a depăşit pragul de un milion de utilizatori, poate şi datorită eforturilor indirecte de promovare din campaniile Vodafone. Aşadar, mai putem scădea ceva din totalul populaţiei plecate să strângă bani de vilă portocalie sau mov. Adică pe cei plecaţi departe, tocmai în Farmville.

Pentru aceia care tocmai se pregătesc să-şi facă un cont pe Facebook, pentru a da de CRBL, Farmville e un joc foarte drăguţ, de strategie, cum ar veni, în care creşti animale, fertilizezi glia, dar numai cu ajutorul prietenilor. Prietenii sunt foarte importanţi, de-asta nici nu contează că nu-i cunoşti. Aşa se face că agricultura virtuală devine un suport de agaţament sexual ca oricare altul, ceea ce este realmente extraordinar în era zborurilor cosmice.

Partea frumoasă şi sinistră este că în milionul de utilizatori români de Facebook poţi găsi şi oameni normali la cap, în principiu. Au şi ei un profil, ni şte fotografii mai mult sau mai puţin cretine, mai postează citate celebre, videoclipuri, spun bună dimineaţa sau că sunt trişti că lumea e rea, nimic anormal. Şi se joacă Farmville. Nu mă dau înger, am cont de Facebook şi cred că e un mediu foarte simpatic, dacă e folosit cu grijă. Dar când mă gândesc că o bună parte din cei care se înjură cu spume în trafic, îşi fac semne din alea şi se sabotează cât pot în rest trimit îmbrăţişări, trandafiri, îngeraşi şi bătăi pe umăr tuturor necunoscuţilor din lista lor de prieteni, simt nevoia să mă întreb de ce sunt atât de puţine spitale de psihiatrie.

Şi cu ce dracu’ se ocupă ăştia în rest!? Că asta sigur nu e lucrare Dumnezeiască, deşi am şi un preot în lista de prieteni. Cu ajutorul câtorva tipi aten