Cea de-a doua săptămână a campaniei "Oraşul de vis" debutează cu monografia oraşului Bacău. Municipiul este primul din zona Moldovei care participă la iniţiativa lansată de evz.ro pentru a afla care este oraşul din România în care este cel mai bine pentru a trăi.

Prima atestare documentară a Bacăului datează din anul 1408, când orașul apare menționat într-un privilegiu comercial acordat de domnitorul Alexandru cel Bun negustorilor din Lvov.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, Bacăul era o așezare urbană bine închegată, fiind una dintre cele mai prospere așezări din Moldova, cu importante atribuţii militare și comerciale.

Referitor la „nașterea” orașului, circulă mai multe legende, care oferă diverse explicații pentru origine. Spre exemplu, academicianul Iorgu Iordan susținea ipoteza potrivit căreia toponimul Bacău provine din termenul maghiar „bako", care însemna „nătâng", „neghiob".

În schimb, Nicolae Iorga a mers pe varianta influențelor slave, susținând că Bacău provine dintr-un cuvânt slav arhaic „bac", cu sensul de „zimbru", „taur", „bour".

Declarat municipiu acum 80 de ani

Primele urme de locuire datează din paleolitic, dar abia la sfârșitul veacului al XVIII-lea, Bacăul începe să fie menționat pe hărți. În 1816, orașul era localizat în partea centrală a terasei Bacău, având o structură răsfirată, cu o singură grupare liniară – Ulița Mare – orientată de la nord la sud, în lungul drumului Adjud-Piatra Neamț. Spre vest, limita nu depășea strada Bradului, iar la est avansa până la muchia terasei. Tot prin zona de est a orașului trecea drumul sării.

În monografia orașului Bacău, Radu Costache notează că, în 1820, porțiunea dintre piaţa veche și Bistrița era pustie, iar biserica Precista, situată azi în centrul Bacăului, era în afara orașului.

În prima jumătate a secolului al XI