Polonia este de trei zile în suferinţă. Din Varşovia până în cele mai mici oraşe, oamenii sunt încă sub şoc şi retrăiesc, parcă, momentele altui aprilie negru, de acum cinci ani, când a murit Papa Ioan Paul al II-lea. Un român şi soţia sa poloneză, stabiliţi în oraşul Sosnowiec, la aproape 300 de kilometri de Capitală, povestesc tragedia chiar din mijlocul ei.
Ca cei mai mulţi polonezi, Radu şi Agnieszka Bailău au aflat despre moartea demnitarilor din Rusia de la televizor. La început au crezut că e o glumă. A venit apoi uluirea, şocul, înmărmurirea. "Eram în pijamale şi prima oară am văzut ştirea pe Euronews. Se spunea că avionul s-a prăbuşit şi în el era şi presedintele. Pe posturile poloneze, moderatorii începuseră să plângă. Nu-mi venea să cred. Apoi m-a sunat Agnieszka. Era şi ea uluită", mărturiseşte Radu Bailău, din Iaşi, stabilit în Polonia din 2007.
Căutarea supravieţuitorilor, cele mai lungi 60 de minute
"Mă gândeam că nu poate fi adevărat, că e doar o glumă proastă. Întotdeauna am crezut că au cel mai bun avion, dacă nu cel mai nou, atunci cel mai verificat din punct de vedere technic şi că piloţii sunt cei mai buni din ţară", compeletează soţia românului, Agnieszka, care a auzit despre moartea familiei prezidenţiale de pe stradă.
Polonezii refuzau să creadă că e adevărat, iar când se întâlneau, sâmbătă şi duminică, vorbeau numai despre accidentul aviatic. Numele celor dispăruţi, anunţate pe rând în presă le dădeau fiori reci. "Lumea încă aştepta să fie supravieţuitori. A durat aproape o oră, o oră lungă, până când ni s-a spus că nu trăieşte nimeni. Am fost impresionaţi că a plâns până şi premierul Tusk, iar relaţia lui cu Kaczyński a fost una tensionată, aşa cum era în România cea dintre Tăriceanu şi Băsescu", povesteşte Agnieszka.
Aprilie, luna durerii
Tânăra studentă în vârstă de 25 de ani compară momentele pe care le trăie