Donarea de sânge este în primul rând un act umanitar şi voluntar, de aceea, nerecompensat. Acesta este şi motivul pentru care numărul celor care aleg să renunţe la aproape o jumătate de litru de sânge pentru a salva viaţa cuiva este mic în România, iar sângele din spitale este, adesea, insuficient.

Paleta donatorilor de sânge este dintre cele mai colorate, de aceea şi atenţia asistenţilor şi a medicilor din centrele de transfuzie trebuie să fie întotdeauna sporită.

Regulile pentru acceptarea unei persoane să doneze sânge sunt stricte: fără piercinguri, fără tatuaje cu cel puţin şase săptămâni înainte de donare. În plus, cei care doresc să realizeze acest act benevol sunt condiţionaţi de anumite reguli atât cu privire la viaţa sexuală - să nu aibă relaţii sexuale neprotejate cu mai mult de doi parteneri, să nu fi întreţinut relaţii sexuale cu parteneri de acelaşi sex, să nu fi avut relaţii sexuale cu parteneri plătiţi - cât cât şi la sănătate sau la stilul de viaţă.

Cele şase care dictează viitorul

„Piercingul, tatuajul, precum şi tratamentul stomatologic sunt posibile surse de infectare cu HIV sau hepatita C şi, de aceea, noi nu primim pentru donare o persoană care în ultimele şase săptămâni şi-a făcut piercing, tatuaj sau a fost la stomatolog”, spune medicul Aimee Bugner preşedinta Fundaţiei Donatorilor Benevoli de Sânge, care motivează regula prin aceea că în această perioadă de şase săptămâni, numită şi „fereastră imunitară”, organismul poate fi purtător de virus HIV sau virus hepatic C, însă analizele de sânge să nu semnaleze aceasta.

În astfel de cazuri se apelează, în primul rând, la buna credinţă a celui care vine să doneze. Dacă acesta completează fals declaraţia preliminară pe care o dă „pe proprie răspundere”, iar virusul HIV i-a pătruns în organism mai devreme de cele şase săptămâni, atunci există un pericol ridicat ca sângel