"Ce curge în apa voastră, de sunteţi aşa buni la matematică?", întreba cândva fostul secretar de stat al Statelor Unite, Henry Kissinger. Celebrul diplomat al anilor '70 nu arunca vorbe în vânt. Acum, în fiecare dintre cele mai bune 20 de universităţi americane, găseşti câte un profesor român de ştiinţe reale, spune Florin Talpeş, managerului unei companii de software. Sursa: CODRIN PRISECARU
1 /.
Site-urile acestor universităţi îi dau dreptate. Eleny Ionel este prima româncă numită profesor la Stanford, ieşeanul Andrei Hagiu predă la Harvard, Ioana Dumitriu la University of Washington, Adrian Bejan este unul dintre marii profesori de inginerie mecanică de la Duke University, iar cel mai bun tânăr matematician român, Ciprian Manolescu, predă la University of California, Los Angeles (UCLA).
Exemplele pot continua, dar enumerarea s-au putea întinde pe multe pagini, iar riscul ca ea să nu fie completă este uriaş. Mai interesantă este însă o întoarcere în timp, pentru a vedea ce "curge în apa" românească şi a-i oferi măcar jumătate de răspuns lui Kissinger. Budişteanu, numărul 14 - Fereastra spre secolul XIX
La numărul 14 al străzii general Constantin Budişteanu, la câteva sute de metri de Ateneul Român, este o casă cu o singură fereastră spre drum. Vara şi în primele luni de toamnă, via condusă de jur împrejur apăra fereastra de bătaia soarelui. Restul anului, în schimb, viţa ce porneşte dintr-un butuc îmbătrânit doar întregeşte aspectul învechit al locului. În 1894, strada se numea altfel, Manea Brutaru, iar clădirea adăpostea birourile centrale ale Serviciului pentru construcţia liniei ferate Feteşti-Cernavodă, condus de Anghel Saligny.
În spatele ferestrei cu pricina stăteau la sfat cinci ingineri: Victor Balaban, Vasile Cristescu, Ion Ionescu, Mihail Rocco şi Ioan Zottu. Odaia era biroul lui Cristescu, iar cei cinci aveau
