După douăzeci de ani de amnezii şi tergiversări, Legea lustraţiei se află faţă în faţă cu prima oportunitate reală de adoptare: Camera Deputaţilor a acceptat să introducă proiectul pe ordinea de zi şi să-l voteze cu prioritate. Lustraţia promite zece ani de funcţii publice eliberate de activiştii şi călăii dictaturii comuniste reconvertiţi în promotori şi reprezentanţi ai democraţiei postdecembriste. Cele două decenii puse între 1990 şi 2010, plus o serie de argumente juridice, ridică însă o întrebare: nu cumva e prea târziu?
La mijlocul săptămânii, vestea s-a rostogolit neaşteptat: preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, şi-a asumat data de 20 mai 2010 ca termen limită pentru votarea în legislativ a proiectului lustraţiei. Primul efect: a 78-a zi de greva foamei a fost şi ultima pentru Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie şi omul decisiv din spatele procesului de convingere a autorităţilor române de oportunitatea iniţiativei.
SUMARUL ARTICOLULUI Anticomunismul, faza pe lustraţie. De ce e posibil să fie România incurabilăCum a votat Dan Voiculescu în 2006 proiectul care-l poate marginaliza pentru zece aniCum a votat Dan Voiculescu în 2006 proiectul care-l poate marginaliza pentru zece ani
Povestea e mai veche şi aţi mai citit-o în presa centrală: revoluţionarul Mărieş se afla de unsprezece săptămâni în greva foamei, pentru că doar această ultimă formă de protest mai rămăsese la îndemână pentru a forţa autorităţile să elibereze copii după cele mai sensibile dosare ale României postdecembriste: ale Revoluţiei şi ale mineriadei din iunie ‘90.
La capătul celor 78 de zile de greva foamei, sute de mii de file conţinând rechizitorii, declaraţii şi rezoluţii juridice au poposit deja în sediul Asociaţiei 21 Decembrie. La începutul lui martie, Teodor Mărieş declara că va renunţa la protest doar în momentul în
