Florentina trăieşte de 14 ani în Malta, la peste 1.300 de kilometri de ţara natală şi de familia care a abandonat-o din cauza sărăciei. Vine însă în România an de an. Sursa: MEDIAFAX
1 /.
Florentina a fost adoptată de o familie din Malta în 1995, când România era unul dintre puţinele state ce permiteau adopţia internaţională. Unul dintre motive: politica regimului comunist de interzicere a avorturilor şi a contracepţiei a umplut orfelinatele de copii nedoriţi de părinţii biologici.
Spre deosebire însă de mulţi micuţi cărora li s-a pierdut urma după ce au fost luaţi în grijă de familii din străinătate, povestea Florentinei s-a dovedit a fi, peste ani, un model de succes, care ar putea justifica acum o eventuală re deschidere a adopţiilor internaţionale. Autorităţile de la Bucureşti aşteaptă însă ca toate statele să garanteze monitorizarea micuţilor adoptaţi, astfel încât să poată lua o astfel de măsură.
SUMARUL ARTICOLULUI Din Malta,cu dragoste:povestea unui copil adoptat FAMILIE FERICITĂ În cazul...FAMILIE FERICITĂ În cazul...
„Îmi place România”
Înfiată la doar un an şi opt luni dintr-un centru pentru copii distrofici din Călăraşi, Florentina a ajuns în Malta, în sânul unei familii care i-a respectat rădăcinile româneşti şi a învăţat-o să nu-şi ascundă trecutul.
Anul acesta, fata a împlinit 16 ani. Vorbeşte limba maternă şi vine în România în fiecare an, de sărbători, pentru a-şi vedea fraţii rămaşi în ţară, la asistenţi maternali. De fapt, face asta de la 10 ani, când a venit prima dată aici din dorinţa de a-şi cunoaşte familia naturală: aflase totul de la părinţii săi maltezi, care n-au vrut să-i ascundă nimic. Chiar mama adoptivă a ajutat-o în aceste descoperiri.
„Îmi iubesc fraţii, îmi place România, dar nu mă voi întoarce niciodată. Am o viaţă în Malta. Cum aş putea să las în urmă părinţ