Am vrut să scriu despre cazul Cătălin Voicu, şi anume despre semnificaţia lui în lumina recentelor alegeri şi a unor foarte tenace alianţe (care ne-au frapat, la vremea lor, ca împotriva firii, dar care ne apar, privite retrospectiv, ca trivial de naturale). Sursa: Codrin Prisecaru

Dar Andrei Cornea a făcut-o în felul în care aş fi dorit să o fac, mai bine decât aş fi reuşit eu, aşa că trimit, pur şi simplu, la excelentul său articol-editorial din „22” (http://www.revista22.ro/uuf-7896.html).

În speranţa că judecarea senatorului PSD Cătălin Voicu va reprezenta începutul aducerii în justiţie a măcar câtorva din nodurile reţelei mafiote prin care partidocraţia românească ţine în captivitate babiloniană statul român de douăzeci de ani, voi scrie săptămâna aceasta despre ceva ce are legătură cu Săptămâna Patimilor.

În această Duminică, (aproape) toate denominaţiile creştine sărbătoresc Sfintele Paşti. Iar evreii au început de luni sărbătoarea de Pesah. Avem prin urmare cu toţii, în faţa noastră, împreună, un timp al Sărbătorii. Iată subiectul pe care vi-l propun azi.

În ediţia internaţională a cotidianului The Guardian din 27 martie (ediţia de weekend), trei mari pagini de ziar format clasic sunt dedicate cărţii lui Philip Pullman, The Good Man Jesus and the Scoundrel Christ (Canongate, 2010). Dincolo de masiva publicitate realizată în avanpremieră prin cele mai influente mijloace de presă (cum ar fi chiar prezentarea din The Guardian, de care am pomenit mai sus), lansarea acestui volum a avut loc în 31 martie, simultan în format carte (hardback), integral audio (citit de autor) şi multimedia (aplicaţie pe computer).

În traducere, titlul romanului ar suna cam aşa: Bunul Isus şi Hristos cel josnic. Pullman ne este prezentat cu simpatie astfel: „Într-un nou asalt împotriva Bisericii, Pullman creează un Hristos întuneca