Călin Hera: „Cât de mult îl va afecta scandalul pe noul Voicu, personajul care îi va lua locul celui aflat acum pe făraş?” Sursa: Zoltan Lorencz

Iată, a vorbit Voicu. A fost ascultat. Şi după? Au fost livrate pasaje din stenograme, cu ţârâita, ca într-o telenovelă. Unii s-au amuzat. S-au dus cu gândul la Caragiale, latura superficială. Au râs. Alţii s-au înspăimântat. Au zis: acesta este cel mai teribil caz postdecembrist!

E cea mai înaltă expresie a corupţiei la nivel înalt (care a fost oferită prostimii). Au mai fost şi aceia care au studiat stenogramele cu markerul în mână. Şi au fost împricinaţii, care, probabil, nu mai au somn, în nopţile din urmă. Da, un caz fabulos. Şi după?

Cu ce vom rămâne peste o săptămână, când agenda publică va avea nevoie de alt subiect? Cât de mult îl va afecta scandalul pe noul Voicu, personajul care îi va lua locul celui aflat acum pe făraş? Cum vor reacţiona sistemele juridic şi politic, cum se vor vaccina (sau nu) de „voicuită”? Aceasta e întrebarea.

Dialogurile lui Cătălin Voicu, spumoase pentru cei care apreciază estetica lui „să mor io”, „jur pă copiii mei”, „salut, meştere”, „băga-mi-aş p... în Geoană” şi alte asemenea alese figuri de stil, dezvăluie o lume care le pare surprinzătoare doar naivilor. Cei hârşiţi zâmbesc îngăduitor şi se distanţează.

Ceea ce se află în stenograme e greu de atacat. E murdărie umană şi instituţională. Sunt probe. De ce a fost nevoie ca lucrurile acestea să ajungă la marele public? E uşor de presupus. E la fel ca în cazul caltaboşilor lui Remeş (mai ştiţi ceva despre procesul cu pricina?). Iar pentru un jurnalist ar fi o ipocrizie maximă să se lamenteze fiindcă povestea a ajuns în paginile ziarelor.

Deci, să ne bucurăm! Pentru că, în mod normal, o răfuială între mafioţi se lasă cu victime şi deja nici nu contează atât de mult din ce pa