Nivelul economic scăzut a întârziat aplicarea impozitului pe avere în România, potrivit declaraţiilor făcute la începutul anului de ministrul de Finanţe, Sebastian Vlădescu. Ajunşi însă la fundul sacului, în plină recesiune, guvernanţii au anunţat o serie de măsuri, dar şi modificarea Codului Fiscal, care echivalează ca principiu cu impozitarea unei părţi din averea individuală.

„Taxa de solidaritate" pentru locuinţele neînchiriate, care ar urma să intre în vigoare de la 1 iulie, prin modificarea Codului Fiscal, anunţată de ministrul Vlădescu, practic taxează toţi proprietarii care deţin mai mult decât o casă în care locuiesc. Această taxă este suplimentară impozitului pe proprietate plătit până în prezent şi va fi cuprinsă între 50 şi 200% din impozit (50% din impozitul datorat pe acest an pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, 100% din impozitul datorat pentru al doilea imobil şi 200% din impozit pentru a treia clădire şi următoarele). În plus, de la anul, tot Ministerul Finanţelor a anunţat că proprietarii de lo¬cuin¬ţe cu suprafeţe mari vor fi impozitaţi corepunzător. Practic, va fi vorba de o impozitare a luxului, însă în aceeaşi măsură vor fi taxaţi suplimentar şi deţinătorii de apartamente destinate închirierii.

Modelul francez

„Din 2011, vom veni cu un nou sistem de taxare a proprietăţilor, pentru că în România proprietatea nu este taxată", a afirmat Vlădescu. Impozitul pe avere, măsură la care ne duce cu gândul taxarea suplimentară a imobilelor prin faptul că pentru aceeaşi proprietate se vor plăti impozite diferite în funcţie de averea imobiliară a plătitorului, este aplicat în ţări precum Franţa, Elveţia, Liechtenstein, Olanda, Norvegia, Grecia şi India pe majoritatea activelor unei gospodării, cum ar fi lichidităţi, depozite bancare, economii în fonduri de pensii, investiţii imobiliare, pachete de acţiuni şi d